Diverse

Viata lui Mircea Eliade

         
Copil precoce, debuteaza la 13 ani la Ziarul stiintelor populare. Tanar dotat intelectual, provenind din familia capitanului infanterist Gh. Eliade. Isi petrece copilaria la Ramnicu-Sarat, Cernavoda, Bucuresti. Inca din adolescenta, fiind elev la Liceul "Spiru Haret", scrie articole si schite. Termina Facultatea de Litere si Filosofie din Capitala si, la 21 de ani, pleaca in India, la Calcutta, studiind sansctrita si yoga cu Dasgupta. In casa profesorului, unde locuieste, se indragosteste de Maitreyi, fiica acestuia (experienta de viata va fi oglindita in primul roman).
Revine dupa 3 ani in tara si-si ia doctoratul cu o disertatie despre yoga. E asistentul universitar a lui Nae Ionescu si publica romanul Maitreyi (1933), bucurandu-se de mare succes (si premiat). Tine un curs de istoria religiilor. Publica romanele: Intoarcea din rai, Lumina ce se stinge, Domnisoara Christina, Nunta in cer, Secretul doctorului Honigberger. De asemenea nuvele (La tiganci).  



Despre romanul său Maitreyi

Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor^. Pentru români, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rândul o adevărată încântare. Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat, până în 1990, în țara Vedelor și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof indian, și se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea să devină o cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, la Calcutta, în 1972, a "declanșat" scrierea unei noi cărți: Dragostea nu moare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.
Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan și Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta. Dragostea nu moare (1976), carte apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană, spaniolă și română, nu are încă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale.



Opere științifice

• Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
• Cosmologie și alchimie babiloniană (1937)
• Comentarii la legenda meșterului Manole (1943)
• Traité d'histoire des religions (1949)
• Le Sacré et le Profane (1956)
• Aspects du mythe (1963)
• Le mythe de l'éternel retour (1969)
• Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)

Impresii

Eu cred ca Mircea Eliade este un mare scriitor care reuseste sa vorbeasca cu noi prin poeziile , povestile, povestirile si romanele sale cu care ne impresioneaza cand le citim. Am auzit de faimosul roman Maytreyi , cu toate ca n-am reusit sa-l citesc am gasit scurte descrierii ale romanului. Aceste descrieri m-au facut sa inteleg cat de cat cum este romanul si mi-au  placut , sper sa sa-l pot citi cat de curand !

Fotografii

                              




            

Referinte critice

George Călinescu

      Mircea Eliade este cea mai integrală (şi servilă) întrupare a gidismului în literatura noastră. După André Gide, sensul artei fiind cunoaşterea (înţelege instruirea de esenţe pe cale mitologică), un artist e cu atât mai adânc, cu cât trăieşte mai intens, cu cât pune mai multe probleme, care, însă nu sunt propoziţii inteligibile, ci trairi, 'experienţe'. Şi cum eticul e aspectul fundamental al destinului uman, problema trebuie pusă ca experienţă morală.

Gheorghe Glodeanu

      Asemenea lui Camil Petrescu, Mircea Eliade nu mai crede în superstiţia scrisului frumos. Daca înainte literatura a fost echivalataă cu stilul, autorul "Nopţii de Sânziene" nu e preocupat de imperfecţiunile de ordin lexical, ci îl fascinează omul din scriitor. Eliade scrie nişte romane cerebrale ale căror personaje traiesc nişte experienţe decisive. Prozatorul este torturat de întrebări, de unde numeroasele paranteze şi ezitări, care reflectă deplina lui sinceritate. Răspunsurile conteaza mai puţin decât interogaţiile, deoarece orice concluzie înseamnă ceva finit, sofisticat şi nu mai exprimă dilemele unei cunoaşteri de sine ce doreşte să coboare pâna la rădăcinile fiinţei. Câtă autenticitate, atâta originalitate, am putea spune despre această literatură existenţialistă în care se face elogiul faptei, similară cu creaţia.

Eugen Simion 

      O posibilitate de renaştere printr-o mitologie noua oferă literatura fantastică. Mircea Eliade notează de mai multe ori această idee, dând şi câteva surse ale fantasticului modern. O nuantă trebuie reţinută: fantasticul este o experienţă într-o realitate vazută istoric. Nu o evaziune în atemporal, ci o implicare totală în istorie. Viaţa este o sumă de mituri, arhetipuri ce nu se văd.

Citate din opere

„Descoperea la rastimpuri obiecte pe care ii era greu sa le identifice: unele semanau la inceput cu o ladita, dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci uriasi inveliti in broboade; altele, care pareau la inceput perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tarate, cosuri de rufe pline de jurnale…”
                                                                                               Mircea Eliade in La Tiganci


"Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.''

              Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene  

''Oamenii au dreptul să iubească în felul lor, aşa cum le place, pe cine le place. Fetele sunt libere să se culce cu cine vor. Trebuie să existe şi o anumită prietenie, o foarte aleasă înţelegere, desigur, fără de care erotica ar ajunge dezgustătoare... Dar în niciun caz demonismul acela feminin, dragostea aceea întunecată, absolută."
                                                              Mircea Eliade în Huligani  



"Singur, faţă în faţă cu el, şi totuşi atât de împărţit, atât de străin. Senzaţii peste fire de stranii, de inexprimabile; parcă ar fi asistat la o moarte a lui însuşi, o moarte ciudată, care ar însemna mai mult sombrare, neputinţă, rătăcire..."  

        Mircea Eliade in Intoarcerea din Rai 

   "Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parcă nu mai era îmbrăţişare contopirea aceea din urmă, când cu adevărat se topeau contururile, dispărea carnea, ne uitam respiraţia, mistuiţi amândoi de o singură - însângerată şi nesăţioasă - gură. De mai multe ori am nădăjduit că la capătul răpirii aceleia vom întâlni, împreună, moartea. N-am ştiut că poate fi atât de ispititoare moartea, atât de caldă - voluptate fără spasm, beatitudine fără strigare."

                                                    Mircea Eliade în Nuntă în cer

Mircea Eliade si operele sale

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul deDistinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

Opere literare

• Maitreyi, roman (1933)
• Întoarcerea din rai, roman (1934)
• Huliganii, roman (1935)
• Domnișoara Christina; Domnișoara Cristina (1936)
• Nuntă în cer, roman (1938)
• Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1968)
• La țigănci, nuvelă (1969)
• Noapte de Sânziene, roman (1971)
• Bătrânul și birocratul (1974)
• Romanul adolescentului miop, roman (1925)
• Isabel și apele diavolului, roman
• Lumina ce se stinge, roman
• 19 trandafiri, roman
• Nopți la Serampore
• Viața nouă, roman
• Șarpele, roman