Fotografii

                              




            

Referinte critice

George Călinescu

      Mircea Eliade este cea mai integrală (şi servilă) întrupare a gidismului în literatura noastră. După André Gide, sensul artei fiind cunoaşterea (înţelege instruirea de esenţe pe cale mitologică), un artist e cu atât mai adânc, cu cât trăieşte mai intens, cu cât pune mai multe probleme, care, însă nu sunt propoziţii inteligibile, ci trairi, 'experienţe'. Şi cum eticul e aspectul fundamental al destinului uman, problema trebuie pusă ca experienţă morală.

Gheorghe Glodeanu

      Asemenea lui Camil Petrescu, Mircea Eliade nu mai crede în superstiţia scrisului frumos. Daca înainte literatura a fost echivalataă cu stilul, autorul "Nopţii de Sânziene" nu e preocupat de imperfecţiunile de ordin lexical, ci îl fascinează omul din scriitor. Eliade scrie nişte romane cerebrale ale căror personaje traiesc nişte experienţe decisive. Prozatorul este torturat de întrebări, de unde numeroasele paranteze şi ezitări, care reflectă deplina lui sinceritate. Răspunsurile conteaza mai puţin decât interogaţiile, deoarece orice concluzie înseamnă ceva finit, sofisticat şi nu mai exprimă dilemele unei cunoaşteri de sine ce doreşte să coboare pâna la rădăcinile fiinţei. Câtă autenticitate, atâta originalitate, am putea spune despre această literatură existenţialistă în care se face elogiul faptei, similară cu creaţia.

Eugen Simion 

      O posibilitate de renaştere printr-o mitologie noua oferă literatura fantastică. Mircea Eliade notează de mai multe ori această idee, dând şi câteva surse ale fantasticului modern. O nuantă trebuie reţinută: fantasticul este o experienţă într-o realitate vazută istoric. Nu o evaziune în atemporal, ci o implicare totală în istorie. Viaţa este o sumă de mituri, arhetipuri ce nu se văd.

Citate din opere

„Descoperea la rastimpuri obiecte pe care ii era greu sa le identifice: unele semanau la inceput cu o ladita, dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci uriasi inveliti in broboade; altele, care pareau la inceput perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tarate, cosuri de rufe pline de jurnale…”
                                                                                               Mircea Eliade in La Tiganci


"Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.''

              Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene  

''Oamenii au dreptul să iubească în felul lor, aşa cum le place, pe cine le place. Fetele sunt libere să se culce cu cine vor. Trebuie să existe şi o anumită prietenie, o foarte aleasă înţelegere, desigur, fără de care erotica ar ajunge dezgustătoare... Dar în niciun caz demonismul acela feminin, dragostea aceea întunecată, absolută."
                                                              Mircea Eliade în Huligani  



"Singur, faţă în faţă cu el, şi totuşi atât de împărţit, atât de străin. Senzaţii peste fire de stranii, de inexprimabile; parcă ar fi asistat la o moarte a lui însuşi, o moarte ciudată, care ar însemna mai mult sombrare, neputinţă, rătăcire..."  

        Mircea Eliade in Intoarcerea din Rai 

   "Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parcă nu mai era îmbrăţişare contopirea aceea din urmă, când cu adevărat se topeau contururile, dispărea carnea, ne uitam respiraţia, mistuiţi amândoi de o singură - însângerată şi nesăţioasă - gură. De mai multe ori am nădăjduit că la capătul răpirii aceleia vom întâlni, împreună, moartea. N-am ştiut că poate fi atât de ispititoare moartea, atât de caldă - voluptate fără spasm, beatitudine fără strigare."

                                                    Mircea Eliade în Nuntă în cer

Mircea Eliade si operele sale

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul deDistinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

Opere literare

• Maitreyi, roman (1933)
• Întoarcerea din rai, roman (1934)
• Huliganii, roman (1935)
• Domnișoara Christina; Domnișoara Cristina (1936)
• Nuntă în cer, roman (1938)
• Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1968)
• La țigănci, nuvelă (1969)
• Noapte de Sânziene, roman (1971)
• Bătrânul și birocratul (1974)
• Romanul adolescentului miop, roman (1925)
• Isabel și apele diavolului, roman
• Lumina ce se stinge, roman
• 19 trandafiri, roman
• Nopți la Serampore
• Viața nouă, roman
• Șarpele, roman